Navigation

Ieri ne-am hotarat sa ne folosim de prima zi frumoasa din anul asta si sa facem gratare. In acest scop am decis sa cumparam un grill pe gaz. Zis si facut, am purces la fapte si in scurt timp in calitate de noi proprietari ai unui foarte frumos aparat stralucitor si proaspat scos din cutie ne-am vazut pusi in situatia de a achizitiona si gazul necesar functionarii lui. Mai precis am plecat sa cumparam o butelie.

Oricine le vede , atunci cand baga benzina, frumos aranjate pe culori la benzinarii. Rosii, galbene, albastre. Iti creste inima de roman in piept cand le vezi. Ajuns la benzinarie, merg la casa si fara sa ma gandesc prea mult, cer o butelie. Tanti imi spune ca face 72 lei, platesc si ies afara sa astept sa vina careva sa imi dea butelia. In timp ce astept imi realizez eroarea: 72 lei costa umplutura buteliei, asta inseamna ca platesti banul si dai butelia goala la schimb. Eu butelie goala – nema. Ma intorc vesel si bine dispus la casa (asa ca in prima sambata insorita din an) si ii spun domnisoarei: stiti, cred ca mi-ati incasat doar gazul, dar eu n-am butelie goala, deci trebuie sa va platesc si garantia pentru butelie.

Stupoare. Fetze serioase. Deoadata se uita totzi la mine de parca am intrat cu cagula pe fata sa jefuiesc benzinaria. “Aaaaaahhhh ….. nuuuuuu …. Nu va putem da !” Pai cum, zic eu, nu imi dati, nu se poate ca fiecare din noi sa vina pe lume cu butelia (imaginatia mea bolnava ma si vedea cu 30 si de ani in urma ieshind de la mama dintre picioare si intorcandu-ma pentru a trage si butelia afara dupa mine) trebuie sa pot cumpara de undeva o butelie ! Da, imi zice ea, sigur, din ziar sau de la piatza ! Nu am intrat in polemici cu ea pentru ca nu stiam sigur caruia dintre cei doi neuroni ai ei sa ii explic ca „din ziar, de la piatza“ nu sunt metode , nu  e potrivit cuvantul „legale“ , dar na, „oficiale“ de a achizitiona un recipient pentru gaz. Nu garantie pe el, nu hartie de provenienta, nu bon pentru contravaloarea garantiei, nu TVA aferent, nu siguranta ca nu a preparat Mitica de la piatza butelia in asa fel incat sa sar eu in aer cu nevasta si copil cu tot in timp ce incerc sa-mi prajesc ciozvarta, blah blah blah.

In timpul asta din spatele ei un coleg mai tanar si mai shmecherash asa un pic zice, evident inspirat de situatie: a , bun, va dau butelie, trebuie sa platiti garantia pe ea 100 de lei. Eu intreb: da pe suta aia, ceva bon, imi dai ca am vazut ca ai scos suma asa , din piept (ca sa nu zic burta) ? Aaaaaa, nu zice el, nu pot sa va dau bon pentru garantie. Ulterior am aflat ca pretzul just al unei butelii in ziar/la piatza e de 40 lei.

Cu o inspiratzie extraordinara de moment, refuz politicos si plec mai departe. La urmatoarea benzinarie. Convins fiind, ca asta a fost doar un caz izolat si ca aici cu sigurantza voi gasi butelia mult ravnita. Nici vorba. O noua benzinarie, vechea poveste: nu aveti butelie, nu va dam.

Morala: in Romania lui 2012, 23 de ani dupe ce unii mai nefericiti ca mine au murit ca sa pot eu azi sa fac gratare fara sa mai stau la coada la Comtim situatia nu e prea roz. Ca si atunci, fie te nashti cu butelia ta, fie, daca nu ai o mama asha de performanta, o mosteneshti, intra in familie prin aliantza, fie iti petreci sambata prin ocico sau in parc pe banca cu Publitimul. O metoda civilizata, simpla sa achizitionezi un rahat de butelie: pas.  Imi aduc aminte de vremea cand cu chiu cu vai, foarte foarte rar mai prindeai (cu pile la Gostat) sa cumperi o lada de Pepsi , dar numai daca aveai sa dai lada si sticle goale la schimb. Atunci si acum: trist , foarte trist.

Am de gand sa intreb si eminenta cenusie “protectia consumatorului” , desigur intr-un mail formulat mai putin ironic, ce e de facut si va tin la curent …

Catre lidl.ro

Stimate Doamne , Stimati Domni,

am fost astazi in filiala Dvs. din Timisoara cu intentia de a achizitiona trandafiri. Ajuns la fata locului am vazut trandafirii expusi la vanzare in recipiente de plastic simple negre. M-am hotarat sa achizitionez un recipient intreg. Apreciez cantitatea undeva la 100 trandafiri. Mi-a fost refuzata vanzarea de catre personalul Dvs. pe motiv ca nu imi pot da recipientul in care erau trandafirii. Doresc sa va transmit si Dumneavoastra surprinderea mea. In primul rand nu inteleg justificarea din puct de vedere al comerciantului: sa refuz unui client care vrea sa cumpere 100 de trandafiri a 1,99 RON bucata un recipient cu o valoare aprox. de 0,5 RON. In al doilea rand ma surprinde felul in care angajatii Dvs. au pus problema. La refuzul casierului am cerut sa vorbesc cu superiorul sau, convins fiind ca acesta va avea un punct de vedere mai favorabil mie. Din pacate nu a fost cazul. Mai mult superiorul mi-a propus cu toata seriozitatea sa ma intorc mai tarziu sa ii returnez recipientul. In calitate de cumparator si poate in urma anilor multi pe care i-am petrecut in Germania unde am fost obisnuit cu un altfel de tratament imi permit sa va sugerez sa insistati mai mult in a va instrui colaboratorii despre ce reprezinta imaginea “Lidl” si despre cum ar trebui sa se comporte pentru ca aceasta imagine de traditie sa nu aiba de suferit.

Cu respect,

P.S. De prisos este sa va mai spun ca nu ati pierdut numai ocazia de a vinde 100 de trandafiri ci si un client.

catre Lidl.de

Sehr geehrtre Damen und Herren,

ich war heute in Ihrer einzigen Filiale in Timisoara/Rumänien mit der Absicht Rosen zu kaufen (im Angebot zu 1,99 RON / Stück). Die Rosen werden in einfachen schwarzen Plastikeimer zum Verkauf angeboten. Ich habe mich entschlossen eine ganzen Eimer Rosen zu kaufen (geschätzte 100 Stück). Ihre Mitarbeiter haben mir den Kauf verweigert, mit der Begründung man könnte mir den Eimer nicht gleich mitgeben (geschätzter Eimerwert 50 Cent). Ich möchte hiermit meine Verwunderung mit Ihnen teilen. Nich nur finde ich es aus kaufmännischer Sicht eine fragwürdige Entscheidung einem Kunden Ware in Wert von 50 € zu verweigern, weil man ihm die Verpackung in Wert von 50 Cent nicht mitgeben will, sondern vielmehr bin ich über die Einstellung ihrer rumänischen Mitarbeiter etwas enttäuscht. Ich glaube man hätte ruhig bei der Einführung der Marke “Lidl” in Rumänien etwas mehr Aufwand betreiben können um den eigenen Mitarbeiter klarzumachen wofür diese Marke überhaupt steht.

Als der Kassierer mir den Kauf verweigert hat, habe ich nach seinem Vorgesetzten gefragt, in der Hoffnung dieser würde, plump gesagt, etwas mehr Grips haben und die Situation anders sehen als sein Kollege.  Leider war der einzige Vorschlag, den mir der Vorgesetzte unterbreiten konnte tatsächlich der, ich sollte bitte den Eimer später zurückbringen.

Ich schreibe Ihnen auf diesem Wege als langjähriger Lidl Kunde in Deutschland und weil ich aufrichtig hoffe , daß eine Botschaft vom “Mutterschiff” aus Deutschland etwas bei den Mitarbeitern in Rumäninen bewirken kann. Denn tut es das nicht ist Lidl in Rumänien leider erstmal Lichtjahre vom Mutterschiff entfernt zumindest was Kundenfreundlichkeit und Imagepflege anbelangt.

Mit freundlichem Gruss,

Dupa atatea zile incarcate de conflict simt nevoia sa ma aliniez si eu in randul celora care isi scriu opinia. Nu sunt jurnalist, nu am la indemana metodele specifice investigative ale jurnalistior, dar incerc sa filtrez informatiile venind din directia tuturor taberelor formate pe marginea acestui scandal.

Concluzionez din tot ce am aflat in ultimele zile:

1.      Raed Arafat nu e ceea ce vrea sa para. Desi in plin proces de sanctificare, desi revenit in postul lui confortabil de subsecretar de stat, un lucru bun s-a intamplat: ochii opiniei publice incep sa se deschida. In ciuda dezinformarii practicate masiv de clientii si acolitii Domniei sale, au inceput sa apara tot mai multe voci , cele mai multe din interiorul sistemului medical, dar unele si din afara lui, care sesizeaza masinaria din spatele fatadei lui Raed Arafat. Fie ca vorbim de Fundatia Pentru SMURD, care ii apartine dar induce in eroare neavizatii prin insusi titulatura ei, fie ca vorbim de relatia sa stransa cu Dan Vasile Gorgan si “furnizorul general de aparatura medicala scumpa al Romaniei” SC Deltamed SRL, fie ca vorbim de totalitarismul pe care l-a consacrat in sistemul de urgenta sau influenta pe care a acaparat-o in interiorul Ministerului Sanatatii oamenii incep sa vorbeasca si despre aceste lucruri. Si cu siguranta multi mai multi ochi vor fi indreptati in directia lui Raed Arafat de acum incolo, decat erau pana acum. Acest lucru cu siguranta nu ii va fi pe plac, pentru ca Raed Arafat se simtea bine in postura de penumbra din care isi derula afacerile. Sigur iesea pe post de cate ori era posibil pentru a promova imaginea SMURD dar totodata si propria imagine. Imagine foarte bine polisata de acolitii sai cu multa experienta in mass-media si implicit in manipularea opiniei publice.

 

2.      Traian Basescu a suferit o infrangere. Infrangerea nu i-a provocat-o nici Raed Arafat, nici golanii care au iesit initial in strada si nici tinerii si varstnicii care pot fi numiti colectiv “poporul” care a iesit ulterior in strada. Nici macar colectivul de “dusmani” ai Dumnealui alcatuit din moguli si mogulasi, opozitia politica etc. nu i-a cauzat aceasta ,zic eu, grava infrangere. Infrangerea si-a cauzat-o singur. Prin faptul ca a ales o cale de pe care a decis apoi sa se intoarca. In termeni poate prea duri prin faptul ca a scuipat pentru ca apoi sa pupe. Prin faptul ca l-a numit pe Raed Arafat “dusmanul” reformei sanitare, pentru ca mai apoi sa justifice reintoarcerea acestuia cu faptul ca e un bun specialist. Prin faptul ca Domnul Presedinte si-a pierdut undeva pe drum coloana vertebrala. Cred ca presedintele ales al unei tari , datoreaza celor care l-au votat sa lupte pentru apararea intereselor lor pe toata perioada mandatului sau. Traian Basescu nu a facut asta. S-a manevrat intr-o situatie imposibila: daca reforma in sanatate era una buna (eu personal cred asta cu tarie) a renuntat la ea odata cu primele presiuni ce au aparut. Pentru ca Domnule Presedinte, in strada au iesit probabil cateva mii de oameni. Dar si cateva sute de mii de oameni daca ar fi iesit, acesta nu este poporul Dumneavoastra. Aceia nu sunt cele peste 20 milioane de locuitori ai Romaniei. Daca doreati opinia poporului trebuia poate sa ne chemati la un referendum, cum ati mai facut-o in trecut. Dar daca reforma nu era buna ( asa cum sustin voci printre care si cea a domnului Raed Arafat si a altora care profita de pe urma sistemului asa cum este el acum ) atunci el s-a angajat in sustinerea unei reforme care dauneaza propriului popor.

Personal cred ca sustinand reforma in sanatate Traian Basescu a avut dreptate. Si desi unii spun ca e sub nivelul functiei pe care o exercita, l-am admirat atunci cand l-a pus la punct pe Arafat intr-un moment in care nimeni altul nu a avut curajul sa o faca. Cu atat mai dezamagit si mai tradat ma simt acum, dupa ce s-a intors din drum.

3.      Poporul nostru este manipulabil. Am vazut in ultimele zile cum se face. Marea lui majoritate asculta si crede lozincile si parolele auzite la televizor sau mai nou prin intermediul retelelor de socializare. Oamenii nu vor sa judece obiectiv, oamenii nu vor sa vada, sau mai mult, sa descopere ei insusi adevarul. Oamenii au nevoie de un dusman comun, in aceste zile Traian Basescu si un erou, Raed Arafat. Nu conteaza ca eroul nu e asa de nepatat cum ar vrea el sa para, nu conteaza ca dusmanul este presedintele tarii. Cu toti ne rasculam si ne unim cu energii de nebanuit. Am auzit voci care chiar puse in fata argumentelor obiective  privind masinariile si abuzurile lui Raed Arafat prin intermediul Fundatiei Pentru SMURD  nu au avut nimic mai bun sa spuna decat: sa-i dea Dumnezeu sanatate, poate sa fure totii banii , important e sa nu mai il vedem pe Traian Basescu. Probabil asa a ajuns si Hitler la putere, aparent toate popoarele au aceste energii oarecum oarbe. Am auzit voci care au spus ca Arafat ar trebui sa fie presedinte. Atat de rau am decazut ca popor, asa de putina constiinta nationala ne-a ramas incat suntem pe cale sa ne dorim tara condusa de un palestinian fie el bun sau rau. Imi scot palaria in fata poporului palestinian pentru ca am ferma convingere ca nu exista un palestinian pe lumea asta care isi doreste un roman drept presedinte.

Trist e ca nimeni nu mai vrea sa vada realitatea: oricat de bun sau rau ar fi Traian Basescu , nu de la el ni se trage. Realitatile economice, austeritatea sunt probleme nici macar romanesti, ci europene daca nu mondiale la aceasta ora. Cu totii platim un pret mai mare sau mai mic pentru ca am jucat multi ani la rand jocul bancilor, al pietelor financiare, pentru ca am trait pe picior prea mare cu bani pe care nu-i aveam. Iar acum platim pretul. Si la fel de trist e ca daca il rasturnam acum pe Traian Basescu, nu avem nici o alternativa viabila. Nu este nimeni pe care sa il alegem in locul lui. Nu exista coloana vertebrala in tot lungul si latul tarii romanesti. Poate ca aici e slabiciunea noastra ca popor: ca am uitat sa generam oameni mari din randurile noastre. Nevoile financiare si lipsa de educatie ne-au facut sa ne crestem fii sub spectrul banului, a nemerniciei, al intereselor josnice, al perversiunii morale in goana dupa aur. 

Dupa cum banuiam concurenta pe piata de televiziune prin satelit e acerba. Sunt cativa jucatori mari si sunt cativa mai mici. Cei mici erau ofertanti de nisa. Printre ei si Akta TV. Asta pana cand un peste mare, s-a hotarat sa inghita mai multi mici. El fiind Romtelecom Dolce. Care a inghitit, aproape simultan Akta TV si aparent si Boom TV. Nimic rau in asta. Se intampla si in alte locuri. Doar ca pestele cel mare, aparent nu are nici un interes in a pastra, fideliza, trata cu oarecare seriozitate sau profesionalism pe clientii pestilor mici. De fapt cred ca pestele cel mare avea ca scop doar eliminarea concurentei directe. Cel putin asta inteleg din comportamentul fata de fostii clienti Akta. Eu fiind unul dintre ei. Mi s-a comunicat oficial achizitionarea Akta de catre Dolce. Am fost sunat si convins sa accept pachetul special Dolce oferit clientilor Akta. Nu intru in detalii, dar mie unul mi s-a parut mai prost acel pachet decat un pachet standard Dolce. Neimportant. Accept sa “trec” la Dolce, chiar cu riscul sa pierd avantajele care le aveam prin Akta. Fie. Treaca de la mine. Totusi , trecerea nu se poate face decat cu schimbarea echipamentului. Pe scurt un reprezentant Dolce trebuie sa vina, sa intoarca antena si sa inlocuiasca receptoarele cu unele Dolce. Bun. Mi se comunica ca voi fi cautat de acel reprezentant, in scopul realizarii “trecerii” in cel mult 7 zile lucratoare. Asta a fost acum 3 luni. Nu reprezentant. Nu trecere. Nu nimic.

Concluzia mea e ca fie Romtelecom a inghitit mai mult decat poate duce fie nu are nici un interes in a prelua cum trebuie clientela veche. Altfel nu-mi explic. Durerea va fi cand vor incepe sa emita facturi. Pe care nici nu stiu daca le pot emite, eu nesemnand nici un contract. Totusi traind in tara in care traim, tare banuiesc ca o vor face. Eu nu le voi plati. Am indreptat de mult antena spre satelitii unor tari mai civilizate. Si salut Romtelecom Dolce din mers. Din pacate nu se va schimba nimic daca nu fac asta inca cateva zeci de mii de oameni. Abia atunci incep pestii mari sa simta durerea.

Prea tarziu.